Am iubit prima oară în clasa a treia,
ea era rârâită și o chema Andrrreea.
Aveam planuri mari și-o iubeam liniștit,
chiar dacă vorrrbea un pic cam pocit.
Acum e mai greu, la cât timp a trecut,
cu o mână iubesc și în alta am un scut.
Și chiar de-am ajuns să am cicatrici
mi-amintesc că iubirea stă în gesturi mici.
Și dacă las scutul pot să zic fericit
că iubirea-i perrrfectă ca un nume stâlcit.
