Relanxietate

Dragă Anxietate, am luat avionul și rucsacul cel mic doar ca să scap de tine un pic. Și ca să fiu sincer, n-am nicio speranță că relația noastră ar merge la distanță.


Dar tu nu și nu, tu mă cauți într-una și dacă eu fug, tu faci pe nebuna zicând ca te-nșel, că m-ascund în relații când tu vrei să-mpărțim tensiunea ca frații.

Eu te-nțeleg, mă iubești și-mi vrei bine doar că mă simt mult prea singur cu tine. Și ies uneori la cafele rujate și mă trezesc că-mi sufli în spate.

Din toate poveștile am fugit și-am fugit de teamă să nu fiu din nou părăsit.

Și m-aprind câteodată, crezând c-am găsit într-o altă femeie un ungher liniștit.

Când de fapt ce-am nevoie, pe bună dreptate, e să beau o cafea doar cu Anxietate. Și să văd că de fapt mi-a prins bine odată, dar relația noastră ar trebui încheiată.

Acum zău că aș sta proptindu-mă în coate la ultima cafea cu Anxietate, după care să plec, ușor ca o pană, să-mi pun singur iubire și pace pe rană.

Și să ies la cafea cu tipa căpruie fascinat că iubirea de fapt nu-i amăruie.