Ne-am ciobit cu cuvinte și ne-am scurs pe furiș ca o gaură ascunsă în acoperiș.
Ne-am umplut cu speranțe și cu vise apoase, uitând că-avem găuri și panici poroase.
Ne-am ciobit ca doi chiori dând cu pumnul în lut și-am uitat bucuria de la început.
Ne-am cârpit ici și colo pe la suprafață, ne-am trezit doi rahitici fără urmă de viață.
Am uitat de iubire, panicați că secăm și-am dat vina pe alții pentru că picurăm.
Noi de fapt nu eram două vaze de flori, aveam sute de găuri… Noi eram stropitori.